Cum funcționează echipa ta? (partea II)

Tuturor ne este arhicunoscut termenul de leader / lider, pe care îl folosim pe larg când vorbim despre echipe, dar mai nou, a apărut un nou termen, pe alocuri asociat liderilor din echipe – toxicul. Cine este el? Ce înseamnă această toxicitate și cum inlfuenețează echipele? (continuare)

1_EnoL31Kkbp8XyiIdjS9jXw

La modul practic ceea ce va urma în acest articol va fi o descriere a tipajelor angajatului / lidearului toxic, care se conturează în echipă, fie pentru că vorba poetului „își dă arama pe față” sau este o manifistare întârziată rezultată din scăderea interesului față de munca sa, plictiseala, lipsa de creștere, neinvestirea în profesionalizare, etc.

  1. Comunicatorul ambițios:
    Acest tipaj care sub incidența efectului Dunning-Kruger și este exprimat prin manifestarea unei încrederi excesive în sine, senzații din „a tot cunoaștere”. Or, țineți cont că dorința constantă a cuiva de a-i învăța pe alții  a fost numită „vârful prostiei”. În zilele noastre, când google.com a devenit „școala mulțumii” acest „vârf al prostiei”, se manifestă prin faptul că o persoană ne-angajată într-o activitate reală, dar care a „învățat” multe pe Internet i se crează iluzia că știe și poate totul.
    Odată cu apariția internetului în viața noastră, această problemă a devenit enormă. În jur vedeți peste tot doar experți, în alimentație sănătoasă, în parenting, în marketing, în medicină, tot ce vreți, or lecturarea unui articol de blog scrisă de un eventurist nu neapărat poate fi considerat tratat științific. Mecanismul psihofizic funcționează în felul următor: dacă știu să fac acest lucru pentru că am văzut pe YouTube cum o fac alții, cred că am făcut-o deja, și nu neapărat vreau să fac asta, dar există dorința de a face„transfer de cunoștințe”.

Această problemă nu este nouă, acum un secol Bertrand Russell, filosof, matematician, laureat Nobel menționa: Problema acestei lumi este că proștii și fanaticii sunt prea încrezători în ei înșiși, iar oamenii deștepți sunt plini de îndoieli.

Care sunt elementele de bază ale  comportamentului „Comunicatorului ambițios” ?

• Energic, charismatic, capabil să fie convingător. Sunt vorbăreți și sociabili, dar în același timp, sunt incoerenți în activități, ei înșiși nu fac nimic sau rezultatul activităților lor este foarte scăzut.
• Critică pe ceilalți, idealizâdu-se pe sine și au propria opinie cu privire la orice problemă.
• Sunt specialiști cu profil larg – știu un pic din toate, dar nu excelează în niciunul dintre domenii.
• Sunt sub influența „dacă am recepționat o informație se egalează cu am realizat ceva”.
• Sensul parcursului lor profesional este să fie „șefi”, ei consideră că aceasta este „menirea lor” (paradoxal poate, dar ei ajung să fie numiți!).

Cum te isprăvești cu un așa membru de echipă? 
– Îi pui spre executare mai multe sarcini cu grad diferit de dificultate.
– Nu dați prea multe explicații – oricum va rămâne cu părerea lui.
– Fiecare investiție în profesionalizarea lui este un risc în plus pentru compania dvs.
– Evaluarea în mod constant a rezultatelor pe car ele livrează.
– Nu dați libertate de acțiune în avans, liberatea trebuie muncită.
– Nu contați pe o perioadă lungă de cooperare, totul depinde de voința aacestui tip de angajat, dar în mod cert, nu este previzibil.

2. Eșuatul / sau versiunea rusă este mult mai explicită Бедный родственник

De obicei, acest tipaj este un angajat frustrat, care evident nu manifestă frustrarea din prima, dar poate fi recunoscut ușor ulterior, când depășește perioada de acomodare. Mereu nemulțumit, aflat în conflict cu sine și cu cei care l-au devansat pe segmentul profesional. Mai mult, acest tipaj de membru de echipă ajunge să se considere „mai puțin norocos”, „mai puțin talentat” și comunică asta tuturor, în mod repetat, cerșind confirmări și aprecieri. Iar pe cei care sunt superiori prin gradul de expertiză îi consideră „datori” lui, pentru că ar fi avut mai mult „noroc” decât el. Acest tip de comportament devine vicios și de cele mai dese ori, o capcană din care nu se iese.

Dacă ar fi să fac o analogie cu realitatea din natură, atunci o astfel de persoană se află în poziția unui pui de vrabie, focusat pe ideea „să mă hrănească ceilalți”. Rolul său într-o echipă este pasiv și mereu se va găsi o „mamă” plină de compasiune  care îi va aduce viermi și îl va consola. De cele mai dese ori sunt extrem de neproductiv, doar pe rol de executori ai unor taskuri lejere, nu solicită feedback și nu se implică în procesele creative. În schimb pot servi drept companie bună pentru bârfe, dialoguri depresive și coffee-breakuri nesfârșite.

Cum te isprăvești cu un așa membru de echipă? 

– De cele mai dese ori rolul lor în echipă este minuscul, de aceea despărțirea definitivă este cea mai bună soluție.

– Feedback constant și cerințe din abudență, asta dacă v-ați propus să re-educați un incurabil.

3. Madre toxica

Cel mai adesea, acesta este un angajat care a lucrat mult timp într-o companie, care ar fi putut fi cândva un expert, activ și util pentru organizație, dar a fost mult timp în urmă, dar acum munca sa nu-l motivează, este obosit de toate, nu vrea să schimbe nimic și se regăsește care învață viața altora. Aceasta este tocmai mama tóxica, sau „mama toxică”, deși nu există nicio legătură cu sexul.

„Eșuatul și „mamă toxică” formează o pereche excelentă, parcă se completează reciproc.
Madre tóxica este chiar mama care hrănește puiul de vrabie.

Cum se comportă mama tóxica:
Foarte grijuliu, obsesiv, tinde spre hiper-custodie.
• Se ocupă constant de „hrănirea” emoțiilor altor persoane.
• Ei oferă multe sfaturi și le place să vorbească din inimă (de obicei nu despre muncă).
• Se consideră experți în sufletele umane.
• Bârfe, recomandă cine să asculte, cine nu.
În mod clasic astfel de angajați pot fi de la contabilitate, HR, manager de birou, dar evident pot exista și excepții.
Cum te isprăvești cu un așa membru de echipă? 
– Nu are sens să îi deconspirați, asta poate provoca agresiune și scandal, pentru că în cazul lor feedbackul este inutil.
– Izolații departe de munca în echipă, în caz contrar va eșua întreaga echipă.

4. Expertul singuratic

Un tipaj interesant care se aseamănă cu așa zisul „одинокий волк”. De obicei, acest tip de expert este unul care a fost renegat în alte echipe de aia a ajuns să prefere să execute totul de unul singur. De aceea, poate deveni o pacoste pentru echipă. Pentru că se consideră expert nu aprobă cu ușurință ideile altora, ba chiar poate deveni grosolan etichetând sau negând ideile altor colegi, mai mult, din orgoliu poate intra în competiție cu colegii de echipă pentru a demonstra care și câtă dreptate are. Dar de cele mai dese ori ajunge până la ridicol.

Modele de comportament ale „expertului- singuratic”:
• Își protejează zona de expertiză și zona de confort, adică nu prea împărtășește idei și cunoștințe.
• Manifestă multă rigiditate în procesul de algere sau de lucru.
• Manifestă gelozie pe lucrurile care le-a făcut și nu poate împărți laurii cu nimeni.
• Condamnă, denigrează și boicotează munca în echipă, după perioada de probă evident.
• Manipulează, discreditând alți angajați/ colegi.
• Este concentrat pe sine, numai pe domeniul lor de responsabilitate, pe dezvoltarea lor, pe interesele lor, nu acceptă și nu recunosc alte zone de interes.
• În fața schimbării, sunt gata să saboteze deschis și să opună rezistență.

Cum te isprăvești cu un așa membru de echipă? 
– Evaluarea constantă și ținerea sub lupă le crează o zonă lipsită de confort dar îi poate menține în frâurile bunul simț, evident dacă aveți forță să faceți asta.

Cine și cum este liderul autentic în toată avalanșa asta de personaje?

Greu de găsit în sociatetea actuală, mânată de atâta viteză tehnologică și aflată la cheremul puterii internetului, care oferă atâta resurse. Dar, în același timp, un lider este cel care știe să servească, să stabilească relații armonioase între toți operatorii unui proces, pentru a asigura o productivitate maximă și un rezultat peste mediul presupus.
Aceasta este o persoană care execută munca pe care nimeni nu vrea să o facă, acționează promt, știe să ia decizii, să renunțe la tot ce îngreunează un proces; liderul nu confesează pe nimeni, ci pune întrebări, el nu „știe” cum să facă, dar arată cum se face, asigură viziunea și demersul unui proces.
A fi lider nu este o poziție, un rang sau un statut bun de pus în CV, acesta este un rol, uneori tranzitoriu, care asigură funcționalitatea unei activități.

Ei bine, dacă identificați un astfel de om în echipa dvs, dacă l-ați „prins” într-un proiect, să știți că e mai mult decât o mină de aur și nu îl lăsați să vă scape!

Echipele pot fi funcționale în măsura în care oamenii care le formează se completează unii pe alții, au un scop comun ancorat sub aceași viziune, pornind de la aceleași valori și, neapărat, având același crez.

Baftă la format echipe!

Cum funcționează echipa ta? (partea I)

Tuturor ne este arhicunoscut termenul de leader / lider, pe care îl folosim pe larg când vorbim despre echipe, dar mai nou, a apărut un nou termen, pe alocuri asociat liderilor din echipe – toxicul. Cine este el? Ce înseamnă această toxicitate și cum inlfuenețează echipele?

Un termen relativ, înțeles diferit, dar caracterizat în mod unanim drept o mare pacoste pentru companiile mari sau mici. Nu contează industria în care funcționează o echipă, cert este că oriunde ar fi echipa înseamnă consens și colaborare, bazată pe scop comun, rezultat comun și riscuri asumate în comun, însă nu întotdeauna totul funcționează ca în manuale.

Probabil ați auzit de mai multe ori fraza fondatorului Netflix, Reed Hastings, director general al Netflix.  

b2995d2f5d5190042b8b55738bbbe486

În traducerea cea mai stângace ar fi: Nu tolerați tâmpiți excepționali în echipe, pentru că prețul pentru funcționalitatea acesteia va fi prea mare. (traducere de autor, fără expertiză)

Înainte de a vorbi despre angajații toxici, dar și despre impactul lor asupra echipelor vom clarifica ce înseamnă și cum funcționează o echipă.

O echipă este un grup de oameni uniți prin valori comune (value), obiective (vision) și resurse, care facilitează desfășurarea unei acțiuni comune.

Fără careva dintre componentele menționate mai sus echipa nu mai funcționează, pentru că o echipă este cea mai complexă și eficientă formă de muncă în grup, de aceea formarea și menținerea unei echipe este garantul succesului pentru o companie mare sau mică.

Ceea ce unește în mod invizibil membrii unei echipe sunt: valorile, sensul/scopul, ontologia, metafizica și cultura. Aceste câteva aspecte sunt esențiale atunci când formăm echipe și facem interviuri de angajare în scopul de a reuni sau de a completa o echipă.  Or este vorba despre o chestiune subtilă comună întregii echipe. Dacă nu există atunci tot ce ne va reuși este să adunăm un grup de persoane, un club, o ierarhie – orice, dar nu o echipă.

Bruce Tuckman, psiholog cercetător american definise etapele de formare a echipelor în felul următor:

  1. Forming 
  2. Storming
  3. Norming
  4. Performing

Nu le vom descrie detaliat ci doar vom menționa că după un deceniu de la definirea acestor etape, Tuckman a înțeles că echipele traversează și o fază de refomare, un soi de metamorfoză care le face să fie vulnerabile și pe care a definit-o drept adjouning.

Asta explică de fapt că echipele sunt temporare și vulnerabile ca și construcție, în mod special în cazul în care unul dintre liantele menționate mai sus nu este împărtășit fie și de un singur membru al echipei. Adică, dacă valorile și viziunea echipei devin inutile și neacceptate pentru măcar un singur membru, întreaga echipă cade sub incidența desființării. Nici măcar rezultatul care ar urma să fie atins nu este un motiv pentru a asigura funcționalitatea echipei. Prima fisură fatala este asupra valorilor echipei, dacă ele nu sunt împărtășite în unison, echipa cedează. Pentru că în lipsa împărtășirii valorilor nu mai vorbim despre mebru de echipă, ci despre un executor al unui task impus, dispare empatia, aparteneța, conexiunea, iar ceea ce va suferi este rezultatul pe termen lung, iar pe termen scurt funcționalitatea echipei.

În general, nu e nimic grav în asta, majoritatea funcționează în acest fel, dar competitivitatea, creativitatea, responsabilitatea, capacitatea de a lucra la sarcini complexe și de a obține rezultate deosebite se obțin de obicei în echipe funcționale.

Iată aici pare termenul de toxicitate, care este unul dintre principalele pericole pentru durabilitatea echipelor. Dacă în echipă apare un membru care nu se implică la fel de mult, care face alte lucruri decât se cere, care se eschivează de la responsabilități, imită o activitatea turbulentă, obosește pe cei din jur, se impune superior altora, acest lucru îi demotivează pe ceilalți. Iar dacă nimic nu se întreprinde din partea celor delegați să o facă atunci echipa se va destrăma inevitabil.

În partea a doua a acestui articol voi descrie tipajele de membru toxic de echipă, poate îl recunoști și tu! Te aștept să revii pe blog!

Tu ce echipă ai ales să formezi sau în ce fel de echipă ai ales să muncești în 2020?

1_EnoL31Kkbp8XyiIdjS9jXw

(va urma)

2020. Cum intrăm într-un an nou?

V-ați gândit vreodată că sunteți martorii unor treceri de ani irepetabile, am prins „apocalipsa” din 2000, acum trecem frumos spre 2020, o combinație simbolică de cifre care fie poate fi surprinzătoare, fie fatalistă, cum decidem noi să abordăm.

xhC4LXuNAHzJ15QifK7OWAbPgYJMFNp64SIrVRw2DCbyKy3pnT60EZad82W0f2zpr1ecDlc2t6YoHMd10ITTurwYRytSqSrqkdiGq94coQIEQ6YtMg2KYxSNFAhyhCw3.jpg

Decembrie e cu mai puțină atmosferă în acest an, deloc zăpadă și nici spoturile Coca-Cola nu au umplut cu poveste peisajul, dar ideea că trecem într-un nou an, unul care poate aduce surpize, este promițătoare. Evident, finalul de an este bun pentru instrospecții și reflecții, pentru evaluarea reușitelor și pentru număratul bobârnacilor. Nu știu cum se numără rezultele voastre, eu zic că anul 2019 a fost un an nițel dezechilibrat, precum un purceluș în noroi. Dar a fost un an generos din punctul de vedere al lecțiilor învățate, a livrat experiențe cu duiumul, a scos din ecuație oameni care se cereau scoși demult, a adus pe alții în cale, unii drept prieteni, alții drept lecții.

Dar pentru că trecutul este istorie, iar lucrurile din el nu pot fi schimbate, zic să lăsam 2019 să plece, fără să îi plângem de dor. Mai important este prezentul, dar și viitorul 2020, care pe lângă o combinație frumoasă de cifre, vine „călare” pe un șobolan. În viața de zi cu zi, tratați cu dezgust, eu am să abordez șobolanul din acest an ca pe ală din desenul animat Ratatouille. 

Și pentru că delirul s-a evaporat, operațiunea „olivie” a fost executată cu succes, iar cântarul se încovoaie de greutatea burților noastre, propun să trecem la etapa aia cu scopuri mari pentru un an reușit. Moda zice că trebuie să le scrii pe hârtie, să le vizualizezi și să le bagi în sertar, ca mai apoi, periodic, să revii la ele și să le bifezi pe cele realizate. Eu nu mai fac asta de vreo 5 ani și m-am prins la gândul că poate din cauza asta mai deraiez de la traiectorie și dau cu oiștea în gard. Cine știe…? Dar în acest an folosind puterea gadgetului și mânată de lenea lui decembrie, când nu aveam chef să scriu pe hârtie, am făcut notițe în telefon. 100 de scopuri mici și mari, banale și fabuloase, de casă și de mulțime, ca să am și eu ce bifa în timpul anului. Acum, la câteva zile după ce am făcut acest exercițiu de imaginație, mă ia cu râs isteric, oare când o să fac eu toate chestiuțile astea…mamă ce marketing e treaba cu scopurile la final de an.

Dar fără nici o glumă, setarea de obiective este un maraton de sănătate pentru minte, or e o metodă mai puțin invazivă de a te ordona în jurul unor țeluri, pe care fie le atingi sau nu, dar cel puțin lași loc de analize.

Ei bine, scopurile mele sunt mai puțin glamouroase și sunt din zona lecturilor, spectacolelor, fimelor de văzut, oamenilor de întâlnit, ei bine, și câteva kile care trebuiesc lăsate, niște mantre care trebuiesc învățate și niște cozi de proiecte care trebuiesc scoase la capăt, nu e chiar așa de greu și de mult. Deci tot mai bine să faci așa un exercițiu și să te simți și tu motivat ca începând cu data de 01.01.20 să numeri nu doar pârjoalele mâncate, dar și scopurile deja atinse.

Dar în același timp trecerea dintre ani nu trebuie abordată cu atâta fatalism, anii vin și se duc cu sau fără voia noastră și probabil, toată această agitație în jurul acestei schimbări de cifre rezidă în nevoie omului de spectacol, nevoia de a face interpretări, nevoia de a se alimenta cu povești, în rest, doar calendar, doar cifre, doar niște combinații iluzorii, or se auzea că am cam încurcat numărătoarea și că ar fi de fapt alt an…dar asta e dintr-o altă poveste.

Happy new year.jpg

La mulți ani!

 

 

 

#Jurnal_de_Campanie: Administrația Publică Locală între ciocan și nicovală

În cel mai scurt timp la rampă vor ieși toți candidații pentru locale, unii deja și-au anunțat intenția, alții încă mai ascund fețele după nehotărâre. Bătălia cea mare se va da pentru capitală, dar cu siguranță, nu cad în cote de interes nici localitățile din țară, fie orașe sau comune.

Eu mi-am început activitatea prin a selecta echipa de consilieri, la început mi-am pus întrebare cum ar trebui să fie cei care vor accede în consiliu și care trebuie să fie criteriul se selecție? Mi-am elaborat o schemă de selecție care presupune:

  • Profesionalism și domeniu de expertiză
  • Verticalitate în acțiuni și decizii anterioare
  • Intenții progresiste pentru comună
  • Capacitatea de a interacționa cu oamenii și de a le reprezenta interesele

Dar problema care mi-a apărut în față a fost necunoașterea și neînțelegerea cu funcționează administrația locală. Evident, doar nu ne naștem învățați!

De aia am decis să explic niște chestii esențiale, pe care unii consilieri sau funcționari nici după ce trec prin instituția primăriei nu înțeleg.

  1. Administrația Publică Locală (APL) funcționează în interesul comunei / localității pe care o reprezintă. Asta înseamnă primar (care este ales local), consilieri (care sunt aleși locali) și funcționari din aparatul instituției, plus serviciile adiționale, precum: grădinițe, întreprinderi comunale. Detalii găsiți în legea cu privire la statutul alesului local.
  2. APL administrează bugetul local, bunurile și patrimoniul local, având obligația în mod transparent să informeze despre tranzacțiile care se realizează. Detalii găsiți în legea cu privire la administrația publică locală.
  3. Bugetul APL se formează din mai multe surse, pentru că detaliile financiare sunt multe și mărunte, am să încerc să explic în termeni generali: bugetul de stat (transferuri cu destinație specială + transferuri generale) + bugetul local (care se formează din impozite, taxe locale, vânzări, etc.). Planul pentru gestionarea acestui buget în elaborează funcționarii din primărie, cu implicarea șefilor de instituții și este aprobat în ședință, de către consilieri.
  4. APL poate și este încurajată să consulte locuitorii pe probleme de tranazacții de anvergură, pe probleme de proiecte mari, pe intenții de modificări care vor viza comunitatea.
  5. APL nu este SRL, nu este fond de susținere socială, nu este sursă de creștere a veniturilor individuale, nu este colhoz sau gașcă de rubedenii. APL este instituție cu putere juridică, care gestionează bani publici și care e obligată să funcționeze exclusiv în interesul oamenilor pe care îi reprezintă.

Asta ar fi niște repere generale, dar legea explică expres cum funcționează lucrurile și cum trebuie să se comporte un ales local din moment ce își ia mandatul.

how-to-spot-a-good-manager

 

Viitorul primar? Între Trump și Mandela

Veșnici s-a născut la sat, spunea Blaga. Dar, din păcate, satul moldovenesc este la piciorul broaștei, spun vorbele și faptele ( n.a. realitatea). Sigur titlul vi s-a părut deocheat, sau altfel zis intrigant, dar în acest titlu este un mare adevăr. Acum o luăm pe rând, încetișor, faceți-vă comozi și dedicați 7 minute acestui text.

Comuna Pașcani, cea în care mi-am anunțat intenția să candidez la localele din 2019, este la 13 km de capitală, comuna are două localități Pașcani și Porumbeni, prima este localitate cu preponderent mai mulți băștinați ai zone, iar cea de-a doua este o localitate în care se migrează destul de mult, dar are un continget preponderent mai tânăr.

16105774_1013642075406728_1272734741025776582_n

Suntem situați pe malul râului Ichel, la umbra unor versanți modești, dar care pot deveni oază pentru turismul rural de experiență. Suntem celebri prin câteva chestii, avem Institutul de Sorg și Porumb „Porumbeni” (instituție științifică cu foarte mulți cercetători care de-a lungul anilor au dus faima țării, iar dacă vă aminitiți 2 ani la rând la noi se făcea și mămăliga gigant, dar asta e din altă poveste); la noi se produc celebrele ciocolate Te Ador; funcționează fabrica de medicamente Farmaprim și cea de torturi Plaisir. Adițional, am scos în lume o groază de oameni tare faini, care sunt pianiști, agricultori, profesori, economiști, medici. Ce să mai, suntem un cufăr cu mult aur.

Pe de altă parte am devenit „celebri” pentru gunoiștea incendiată de câteva ori, pentru cazul copilul decedat pe terenul de fotbal și alte chestii deloc drăguțe, dar care ne-au dat niște lecții.

Acum în prag de locale, fiind în fața decizie de a candida, mi-am amintit de Almanahul Primarului pe care un consătean de-al meu l-a elaborat ca și suport pentru cei care vor să se angajeze în această cursă. Alexei Gogu, de mare ajutor acest document!

Și totuși, cum trebuie să fie un viitor primar al unei comune cu potențial, cu buget rezonabil, cu oameni tineri și ambițioși? Vă provoc să vă gândiți fiecare pentru zonele de unde sunteți, iar eu am să vă povestesc cum îl văd eu.

#Primar este o funcție, temporară, care nu înseamnă director de SRL ci angajat în interesul comunității care te-au delegat.

#Primar înseamnă un om care interacționează zilnic, constant cu oamenii din localitatea lui fără a face diferențe de susținere, diferențe de interese, grad de rudenie, etc.

#Primar este un angajament care presupune ca zilnic să te trezești cu un plan de acțiuni pe termen scurt și termen lung (de la 1 la 4 ani) care să fie elaborat exclusiv în favoare comunității.

#Primar este o activitate de echipă, alături de consilieri, angajații instituțiilor, oamenii de pe fiecare stradă, pentru că doar în echipă eforturile pot fi consolidate și pot avea rezultat.

#Primar este o prestație publică impecabilă, de la pantofi până la strângerea de mână, în care ești obligat să reprezinți comuna ta, orașul tău, oamenii tăi.

#Primar înseamnă transparența acțiunilor, deciziilor, activităților și neapărat raportare în fața alegătorului a celor relaizate și nerealizate.

#Primar înseamnă consecvență, responsabilitate, inteligență, cunoștințe.

Azi, în această eră a transformărilor, un primar înseamnă un om care știe să vorbească fluent cel puțin 2 limbi de circulație internațională, care știe abrevierile tuturor instituțiilor donatoare, care poate redacta în excel bugete și poate scri scrisori d emotivare, care poate intra în live streem pe toate rețele sociale și nu îi e frică să iasă în fața oamenilor după ce obține fotoliul.

De ce am zis Trump și Mandela, primul este o figură excentrică, hilară, repezită în acțiuni și fapte care debusolează lumea. Al doilea este simbolul echilibrului adus în Africa de Sud și după mine, este unul dintre cei mai echilibrați conducători. Istoria o fac nu cei care pornesc războaiele, ci acei care știu să le încheie.

Am pornit într-o cursă contra cronometru, una în care va fi și rău și bine în același timp, dar azi formez o echipă de oameni car epot aduce valoare adaugată comunei, pentru că eu cred cu toată ființa în #upgradePașcani.

Nu voi face campanie pe Facebook, dar pentru că sunt comunicator voi reflecta aici experiența printr-un jurnal de campanie, pentru lecții de viitor.

Iar celor care încă nu au prins curaj le zic, schimbarea vine de la noi este un clișeu, dar și un mare adevăr.

Photo credit: Jardan Ina

Filosofia de viață un must have

Poți avea filosofie de viață fără să îți zici filosof și cine e ăla filosoful?

jared-rice-NTyBbu66_SI-unsplash.jpg

Nu știu cine e filosof, nici dacă o facultate de filosofie îți conferă acest statut, dar cea mai simplă formă de a clarifica acest termen este să îl asociați cu sinonimul lui – gânditor. Deci asta este, toți putem fi gânditori, dacă folosim extremitatea de sus a corpului, aia cu formă sferică și acoperită cu podoabă capilară (cel puțin la unii).

Să fii gânditor este o muncă zilnică, mai puțin doar talent, că talentul nelucrat nu e mare treabă, de aia gânditor poți fi dacă citești, dacă asculți, dacă formulezi întrebări, dacă calci pe greble, dacă primești pietre, dacă o iei de la capăt gândind și așa cam toată viața. Paradoxul este că oricât de mult ai gândi, realizezi că tot mai mare e abisul din capul tău, cunoașterea confirmă necunoașterea. Ferice de cei care nu gândesc, ar zice unii, dar nu picăm în astfel de comentarii că ne ia prea mult timp să filosofăm.

Ei bine, și totuși despre ce pornisem să scriu, despre filosofie, adică acea formă de gândire a vieții noastre, or nu putem trăi fără filosofie de viață. Râdeți probabil, ușor ironic, zicând c-aș fi năstrușnică. Dar cum poți să trăiești mânat de timp, alergând după vise sterile, de cele mai dese ori egale cu satisfacția materială, care e de moment și atât de scurtă?

Filosofia de viață este scopul în sine, misiunea, dincolo de nevoile zilnice, fizice sau materiale, este acea vibrație interioară care te ridică de-asupra rutinei, te face special, te face inspirat, pasional în gândire și fapte.

Oamenii fără filosofie mor subit, încă de pe vremea de când sunt vii, se pot îmbolnăvi incurabil și mai ales nemotivat, filosfia este puterea interioară care poate fi asociată cu Universul.

Cum afli dacă ai sau nu filosofie de viață? Elementar te întrebi, preferabil în voce tare și tot așa îți răspunzi. Te întrebi despre cine ești, dacă faci exact ce simți, faci o incursiune în interiorul tău, de altfel cea mai dificilă călătorie. Aici pașaportul diplomatic nu funcționează, iar zona VIP sau low cost sunt pe aceași dimensiune, cafea nu se servește, așa că traseul poate părea plicticos, trist, uneori înspăimântător, dar cu cât cobori mai adând în interiorul tău cu atât descoperi o galaxie uimitoare.

De ce am pornit să scriu despre filosofie de viață? Simplu, fără de ea nu funcționăm la cote maxime, sau în general nu funcționăm, doar supravețuim. Nici în antreprenoriat, nici ca și angajat nu putem evolua fără filosofie clară asupra propriei vieți, asupra felului în care funcționează lumea din jurul nostru, o filosofie care să descrie valorile noastre, obiectivele noastre, o filosofie care să explice ce alegem să mâncăm, să vorbim, să simțim, pe cine aducem în viața noastră.

Nimic nu se întâmplă din nimic, cu cât mai devreme înțelegem cu atât mai palpitantă e călătoria.

Drum bun către sine!

 

 

În ziua în care am hotărât că pot mai mult

Probabil o să mă credeți stranie dacă am să vă zic că ultimii 3-4 ani au fost despre conștiință de sine, despre măsurarea puterilor, despre convingerea că am venit cu o misiune aici nu pur și simplu. Din astea toate au rezultat acțiunile mele, acasă, în familie, la muncă, în fața studenților, clienților, partenerilor, etc. Cam după 10 ani de muncă am realizat că misiunea nu este doar despre conturi, bunuri și vacanțe, dar și despre cât și cum dărui perpetuând cunoștințele, valorile, proiectele pe care le ai.

La modul cel mai pragmatic în ultmii 15 ani m-am dedicat într-un fel sau altul muncii civice, comunitare, pentru o bună guvernare, pentru a demara proiecte sociale care să schimbe calitativ viața oamenilor, pe alocuri a funcționat foarte bine, alte ori mai puțin decât am așteptat, dar esența a contat în acțiune mai degrabă. Ei bine, nu aș vrea să pară laude, ci o introducere care să explice ce va urma să zic.

După ce în CV am acumulat experiențe pe sectorul privat și public, după ce am lucrat pentru donatori și organizații internaționale, după ce mi-am încheiat un masterat în comunicare publică, având și expertiză în comunicare instituțională, cred că a venit timpul pentru pași mai mari sau pentru schimbări mici care să producă lucruri mărețe.

Pentru că am combinat munca și meseria cu administrația publică mi-am făcut curaj să accept o nouă provocare, aia în care să construiesc ceva pentru oamenii din localitatea mea, pentru că am crescut acolo, pentru că am învățat mulți ani acolo, pentru că am rămas tot acolo să trăiesc și să-mi cresc copiii. Dar mai ales, pentru faptul că nu putem aștepta ca lucrurile bune să se întâmple de la sine, ele trebuie alimentate cu mult curaj, cu acțiune, cu interacțiune, cu dedicație și toate având la bază cunoștințe și experiențe acumulate de-a lungul timpului.

Chiar dacă am și alte proiecte pe care le demarez asta nu mă împiedică să dedic următorii 4 ani administrației locale din rol de primar, pentru că la 13 km distanță de Chișinău trebuie să avem o localitate curată, amenajată, cu acces la cele mai elementare conexiuni (sistem de canalizare, apeduct, drumuri, trotuare pentru siguranța copiilor), pentru că instituțiile din localitate trebuie să funcționeze constant, corect și exclusiv în interesul oamenilor, pentru că zonele de deșeuri trebuiesc amenajate în așa fel încât să nu inhalăm mizeria care se emană, pentru că, comuna Pașcani are nevoie de #upgrade, de revenire la normalitate, de restart și de perspective adevărate. Îmi doresc comuna cel puțin să arate ca un cartier din Oradea, iar la baza proiectului de modernizare stă cartea lui Michael R. Bloomberg, fost primar al New York-ului, care este numită „biblia primarilor” și pe bune cred că totul poate fi realizat, iar eu deja am citit cartea. La fel de mult îmi doresc să reușesc să unific spirirtul comunității, să fim nu doar vecini, dar și prieteni.

E utopie asta? Nu cred, mai degrabă e dorința romantică de a face ceea ce s-ar fi putut face până acum, dar s-a ezitat, s-a cedat, s-a uitat, că de la campanie la campanie promisiunile se pierd prin tufișuri. Sigur nu vreau să critic pe nimeni, nu asta este miza mea, ci mai degrabă dorința de a forma o echipă tânără, puternică, cu oameni profesioniști, cu oameni cu viziune, cu oameni consacrați ideilor de dezvoltare.

Nu voi accepta cârcotașii, nu cred în minciuni, nu accept lingușeala și prefer să ne unim nu pentru interese de grup, ci pentru interese comunitare!

Cred că a venit ziua în care pot să spun deschis, Da! vreau să fiu primar în satul mEU pentru că a venit vremea să renunțăm la promisiuni sterile și să facem #upgradePașcani.

În zile numărate va fi anunțat startul campaniei electorale locale, care va avea loc la 20 octombrie 2019, să fie de bun augur pentru toți cei care vor intra în cursă!

P.S.: Această poză e cea mai reprezentativă în ceea ce privește intenția de a face #upgradePașcani până la capăt!

 

 

Fă rai din ce ai

Reflecțiile apar cel mai des urmare a unor nedumeriri sau neclarități, păi iată și în cazul de azi tot de aici pornește. Am o mare nedumerire, de ce sunt, de cele mai dese ori, blamate acele persoane care fac ceva, care mișcă lucrurile într-o anumită direcție, care crează, produc, oferă, și, paradoxal dar adevărat, sunt blamate chiar de cei care nu fac nimic.

Totul pornește de la valurile de critici la adresa celor care fac câte ceva pentru societatea noastră, fie evenimente, fie voluntariat, fie cauze de caritate sau proiecte sociale, antreprenoriat sau pur și simplu se îngrijesc de imaginea țării în afară,  de ce ei, care mai degrabă sunt eroi, sunt tijiți cu noroi și criticați dur de o masă lenoasă de experți on-line.

Ce ar fi dacă fiecare și-ar mișca trupul din loc și ar planta o semință (asta la modul general), vă dați seama ce grădină a raiului am face? Iar dacă am fi perseverenți și consecvenți în acțiunile de însămânțare ale solului din jurul nostru, cred că am depăși minunatele Grădini ale Semiramidei.

Cred că mulți ați auzit „fă rai din ce ai” – păi asta e esența actului de a trăi pe pământ, că doar nu sunutem veniți aici pe tichete sanatoriale ca să ne odihnim ciolanele pentru viața de apoi.

Hai, frățică, să fim pro-activi, să fim un pic mai vii, că trece viața pe alături!

Iar duminică mergeți la Pohrebea să vedeți cum oameni @Klumea ne adună la @Hodină!

 

 

Cine sunt curajoșii?

Despre curaj se vorbește foarte puțin la modul serios, la modul de a educa în spiritul curajului, de a oferi lecții despre ce înseamnă să fii neînfricat în acțiuni și gânduri.

M-am descoperit la puțin peste 30 de ani că nu prea am curaj, da, da, curaj prin care să pot să trăiesc cele mai neverosimile vise, gânduri și tot ce a urmat a fost o experiență despre cum să devin curajoasă.

Evident au urmat cărți, filme, terapie și conștiință de sine, așa zice protocolul, așa am făcut, dar se pare că nu tot funcționează conform sistemului, or, adevăratele acte de curaj se  manifestă în afara rigorilor.

La început am definit ce înseamnă curaj pentru mine, deci am înțeles că a fi curajos nu înseamnă neapărat să urc pe cel mai înalt vârf de munte sau să sar cu parașuta, ci mai degrabă să mă privesc fără autocritică, să îmi pun pe masă visele și să le urmez, să învăț să zic „nu„ celor care nu lasă bocancii când dau busna în viața mea,  și mai ales, curajul ar fi actul prin care să îmi asum că fericirea depinde doar de mine, nimeni altcineva nu este în această ecuație.

După ce anul 2019 m-a debusolat prin câteva crize de sănătate și am înțeles că să zici „fac asta altă dată” este too much, am început cu mai mult curaj să accept ziua de azi, să ascult dorințele interioare, să refuz compromisul de dragul compromisului și să accept viața așa cum e la moment, fără a exclude eforturile pentru viitor, dar nici să mă las înrobită de aceste eforturi.

Curajul ăsta care a venit din interior și care până la urma a fost rezultatul unei frici enorme în fața morții, a devenit eliberator, a devenit o punte către sine și a readus gustul vieții.

Acum nu îmi mai e frică de chestii care anterior mi se păreau intangibile, așa precum: antreprenoriat, singurătate, schimbări radicale și în definitiv, moarte. Parcursul ăsta de 8 luni de multe crize și eforturi de a reveni la normal a fost pe cât de dureros pe atât de vindecător și credeți-mă nimic nu te face mai curajos decât propria durere.

Nu știu dacă procesul ăsta s-a încheiat pentru mine sau mai urmează lecții din care să învăț și mai mult curaj, dar știu că asta m-a făcut să revin la scris, după aproape doi ani de nesiguranță, de lipsă de vlaidare a propriilor gânduri, acum trebuie să fie altfel.

Voi cum v-ați învățat lecția despre curaj?

Digital Divas 2017 – o provocare!

Vremurile pe care le trăim sunt la mare viteză, aflați continuu pe online, ne construim viețile inspirați de comunitatea din care facem parte, de influencerii pe care îi urmărim.  Astfel, deciziile pe care le luăm zi de zi sunt influențate de oamenii și mediile din jurul nostru, fie în off sau fie pe online. Influencerii au devenit mai mult decât formatori de opinie, fie că vorbim de bloggeri, video-bloggeri sau instagrameri, ei sunt tot mai prezenți și mai populari.

La Digital Divas 2017, scena conferinței și audiența reunesc o mare parte din liderii de opinie din Fashion & Beauty blogging. Anul acesta, pe 17 mai, la Palatul Bragadiru, influencerii dezbat cele mai noi tendințe și prezintă idei și studii de caz pentru cei care sunt deja prezenți sau vor să se lanseze în publishing-ul online.

Un mare noroc dar și provocare pentru mine este să fiue pe 17 mai la Digital Divas precum și la Gala Digital Divas Awards 2017 ca să văd pe viu o groază de oameni minunați, care zilnic crează tendințe, construiesc comunități, militează pentru cauze și schimbă societatea. Evident, pentru noi, cei de,la Chișinău, piața românească este o mare inspirație, așa că dincolo de fericirea de a asculta pe viu influencerii români din Fashion & Beauty blogging, provocarea este de a aplica noutățile pe care urmează să le descopăr.

Printre vorbitorii conferinței vor fi: Stela Toderașcu, care apropo este de la Chișinău, Alexandra Chelu, Matei Dima și Lorena Buhnici. Mai mulți speakeri în puteți descoperi pe site-ul oficial al evenimetului.

Gala Digital Divas Awards oferă recunoaștere celor mai bune proiecte online din Fashion și Beauty pe categorii precum: Young Divas in Fashion Blogging, Young Divas in Beauty Blogging, Best Use of  Photography in Fashion and Beauty Blogging, Digital Diva of The Year, People’s Choice Awards, Best Instagram Account, etc.

Mai multe detalii despre accesul la eveniment și program sunt disponibile pe www.digitaldivas.ro.

Eu voi fi pe rol de blogger ambasador și am să scriu în detaliu despre ce și cum se întâmplă! Urmariti-ma si pe pagina de Facebook sau pe Instagram.

18193384_1355809821164320_1173241368709073077_o

%d blogeri au apreciat asta: