Cum funcționează echipa ta? (partea II)

Tuturor ne este arhicunoscut termenul de leader / lider, pe care îl folosim pe larg când vorbim despre echipe, dar mai nou, a apărut un nou termen, pe alocuri asociat liderilor din echipe – toxicul. Cine este el? Ce înseamnă această toxicitate și cum inlfuenețează echipele? (continuare)

1_EnoL31Kkbp8XyiIdjS9jXw

La modul practic ceea ce va urma în acest articol va fi o descriere a tipajelor angajatului / lidearului toxic, care se conturează în echipă, fie pentru că vorba poetului „își dă arama pe față” sau este o manifistare întârziată rezultată din scăderea interesului față de munca sa, plictiseala, lipsa de creștere, neinvestirea în profesionalizare, etc.

  1. Comunicatorul ambițios:
    Acest tipaj care sub incidența efectului Dunning-Kruger și este exprimat prin manifestarea unei încrederi excesive în sine, senzații din „a tot cunoaștere”. Or, țineți cont că dorința constantă a cuiva de a-i învăța pe alții  a fost numită „vârful prostiei”. În zilele noastre, când google.com a devenit „școala mulțumii” acest „vârf al prostiei”, se manifestă prin faptul că o persoană ne-angajată într-o activitate reală, dar care a „învățat” multe pe Internet i se crează iluzia că știe și poate totul.
    Odată cu apariția internetului în viața noastră, această problemă a devenit enormă. În jur vedeți peste tot doar experți, în alimentație sănătoasă, în parenting, în marketing, în medicină, tot ce vreți, or lecturarea unui articol de blog scrisă de un eventurist nu neapărat poate fi considerat tratat științific. Mecanismul psihofizic funcționează în felul următor: dacă știu să fac acest lucru pentru că am văzut pe YouTube cum o fac alții, cred că am făcut-o deja, și nu neapărat vreau să fac asta, dar există dorința de a face„transfer de cunoștințe”.

Această problemă nu este nouă, acum un secol Bertrand Russell, filosof, matematician, laureat Nobel menționa: Problema acestei lumi este că proștii și fanaticii sunt prea încrezători în ei înșiși, iar oamenii deștepți sunt plini de îndoieli.

Care sunt elementele de bază ale  comportamentului „Comunicatorului ambițios” ?

• Energic, charismatic, capabil să fie convingător. Sunt vorbăreți și sociabili, dar în același timp, sunt incoerenți în activități, ei înșiși nu fac nimic sau rezultatul activităților lor este foarte scăzut.
• Critică pe ceilalți, idealizâdu-se pe sine și au propria opinie cu privire la orice problemă.
• Sunt specialiști cu profil larg – știu un pic din toate, dar nu excelează în niciunul dintre domenii.
• Sunt sub influența „dacă am recepționat o informație se egalează cu am realizat ceva”.
• Sensul parcursului lor profesional este să fie „șefi”, ei consideră că aceasta este „menirea lor” (paradoxal poate, dar ei ajung să fie numiți!).

Cum te isprăvești cu un așa membru de echipă? 
– Îi pui spre executare mai multe sarcini cu grad diferit de dificultate.
– Nu dați prea multe explicații – oricum va rămâne cu părerea lui.
– Fiecare investiție în profesionalizarea lui este un risc în plus pentru compania dvs.
– Evaluarea în mod constant a rezultatelor pe car ele livrează.
– Nu dați libertate de acțiune în avans, liberatea trebuie muncită.
– Nu contați pe o perioadă lungă de cooperare, totul depinde de voința aacestui tip de angajat, dar în mod cert, nu este previzibil.

2. Eșuatul / sau versiunea rusă este mult mai explicită Бедный родственник

De obicei, acest tipaj este un angajat frustrat, care evident nu manifestă frustrarea din prima, dar poate fi recunoscut ușor ulterior, când depășește perioada de acomodare. Mereu nemulțumit, aflat în conflict cu sine și cu cei care l-au devansat pe segmentul profesional. Mai mult, acest tipaj de membru de echipă ajunge să se considere „mai puțin norocos”, „mai puțin talentat” și comunică asta tuturor, în mod repetat, cerșind confirmări și aprecieri. Iar pe cei care sunt superiori prin gradul de expertiză îi consideră „datori” lui, pentru că ar fi avut mai mult „noroc” decât el. Acest tip de comportament devine vicios și de cele mai dese ori, o capcană din care nu se iese.

Dacă ar fi să fac o analogie cu realitatea din natură, atunci o astfel de persoană se află în poziția unui pui de vrabie, focusat pe ideea „să mă hrănească ceilalți”. Rolul său într-o echipă este pasiv și mereu se va găsi o „mamă” plină de compasiune  care îi va aduce viermi și îl va consola. De cele mai dese ori sunt extrem de neproductiv, doar pe rol de executori ai unor taskuri lejere, nu solicită feedback și nu se implică în procesele creative. În schimb pot servi drept companie bună pentru bârfe, dialoguri depresive și coffee-breakuri nesfârșite.

Cum te isprăvești cu un așa membru de echipă? 

– De cele mai dese ori rolul lor în echipă este minuscul, de aceea despărțirea definitivă este cea mai bună soluție.

– Feedback constant și cerințe din abudență, asta dacă v-ați propus să re-educați un incurabil.

3. Madre toxica

Cel mai adesea, acesta este un angajat care a lucrat mult timp într-o companie, care ar fi putut fi cândva un expert, activ și util pentru organizație, dar a fost mult timp în urmă, dar acum munca sa nu-l motivează, este obosit de toate, nu vrea să schimbe nimic și se regăsește care învață viața altora. Aceasta este tocmai mama tóxica, sau „mama toxică”, deși nu există nicio legătură cu sexul.

„Eșuatul și „mamă toxică” formează o pereche excelentă, parcă se completează reciproc.
Madre tóxica este chiar mama care hrănește puiul de vrabie.

Cum se comportă mama tóxica:
Foarte grijuliu, obsesiv, tinde spre hiper-custodie.
• Se ocupă constant de „hrănirea” emoțiilor altor persoane.
• Ei oferă multe sfaturi și le place să vorbească din inimă (de obicei nu despre muncă).
• Se consideră experți în sufletele umane.
• Bârfe, recomandă cine să asculte, cine nu.
În mod clasic astfel de angajați pot fi de la contabilitate, HR, manager de birou, dar evident pot exista și excepții.
Cum te isprăvești cu un așa membru de echipă? 
– Nu are sens să îi deconspirați, asta poate provoca agresiune și scandal, pentru că în cazul lor feedbackul este inutil.
– Izolații departe de munca în echipă, în caz contrar va eșua întreaga echipă.

4. Expertul singuratic

Un tipaj interesant care se aseamănă cu așa zisul „одинокий волк”. De obicei, acest tip de expert este unul care a fost renegat în alte echipe de aia a ajuns să prefere să execute totul de unul singur. De aceea, poate deveni o pacoste pentru echipă. Pentru că se consideră expert nu aprobă cu ușurință ideile altora, ba chiar poate deveni grosolan etichetând sau negând ideile altor colegi, mai mult, din orgoliu poate intra în competiție cu colegii de echipă pentru a demonstra care și câtă dreptate are. Dar de cele mai dese ori ajunge până la ridicol.

Modele de comportament ale „expertului- singuratic”:
• Își protejează zona de expertiză și zona de confort, adică nu prea împărtășește idei și cunoștințe.
• Manifestă multă rigiditate în procesul de algere sau de lucru.
• Manifestă gelozie pe lucrurile care le-a făcut și nu poate împărți laurii cu nimeni.
• Condamnă, denigrează și boicotează munca în echipă, după perioada de probă evident.
• Manipulează, discreditând alți angajați/ colegi.
• Este concentrat pe sine, numai pe domeniul lor de responsabilitate, pe dezvoltarea lor, pe interesele lor, nu acceptă și nu recunosc alte zone de interes.
• În fața schimbării, sunt gata să saboteze deschis și să opună rezistență.

Cum te isprăvești cu un așa membru de echipă? 
– Evaluarea constantă și ținerea sub lupă le crează o zonă lipsită de confort dar îi poate menține în frâurile bunul simț, evident dacă aveți forță să faceți asta.

Cine și cum este liderul autentic în toată avalanșa asta de personaje?

Greu de găsit în sociatetea actuală, mânată de atâta viteză tehnologică și aflată la cheremul puterii internetului, care oferă atâta resurse. Dar, în același timp, un lider este cel care știe să servească, să stabilească relații armonioase între toți operatorii unui proces, pentru a asigura o productivitate maximă și un rezultat peste mediul presupus.
Aceasta este o persoană care execută munca pe care nimeni nu vrea să o facă, acționează promt, știe să ia decizii, să renunțe la tot ce îngreunează un proces; liderul nu confesează pe nimeni, ci pune întrebări, el nu „știe” cum să facă, dar arată cum se face, asigură viziunea și demersul unui proces.
A fi lider nu este o poziție, un rang sau un statut bun de pus în CV, acesta este un rol, uneori tranzitoriu, care asigură funcționalitatea unei activități.

Ei bine, dacă identificați un astfel de om în echipa dvs, dacă l-ați „prins” într-un proiect, să știți că e mai mult decât o mină de aur și nu îl lăsați să vă scape!

Echipele pot fi funcționale în măsura în care oamenii care le formează se completează unii pe alții, au un scop comun ancorat sub aceași viziune, pornind de la aceleași valori și, neapărat, având același crez.

Baftă la format echipe!

Publicat de efrosnatalita

"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, Nici ochii când în lacrimi ţi-s, Adevăratele înfrângeri Sunt renunţările la vis"

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: